Ca un cascaval...

Poate parea perfect de la exterior, dar e ca un mar stricat...aceasta situatie este ca un mar stricat. Nu stiu ce sa fac, chiar nu stiu. Nu pot sa renunt, chiar daca vreau din tot sufletul , dar nici sa continui ptc. pur si simplu imi face rau. De ce oamenii nu inteleg cand ceva s-a consumat, cand nu mai e ca la inceput?! Poate ca nu isi da seama cat rau imi  face...nu isi da seama de ce face. Am fost numai a ta, acum nu mai sunt deloc , ptc. tu nu ai fost niciodata doar pt. mine , desi eu asa credeam...As vrea sa pot spune stop , dar nu stii care este limita. Gaurile din inima mea sunt prea mari nu pot sa ma gandesc cum ar fii fara tine, dar crede-ma vreau sa incerc! Sa nu mai fiu doar o umbra ,sa fiu eu!

Observand viata asa cum e. 

Sentimente....

 Poate ca uneori e mai bine sa nu fii, sa treci indiferent pe langa o persoana pierduta, sa nu ajuti....dar acum chiar nu are rost. Nimic nu mai are sens.Uneori cred ca mai bine e fara cei care par ca tin la mine.Sfarsitul poate parea o masura exagerata, dar e necesara.Nu se mai poate, chiar nu.Cum poate sa te ajute cv ce te omoara?Poate....chiar poate.Ma simt ca o poza intre 

10000 .nimic nou,nimic special.as putea fii ,dar stii cv ? Cea mai mare 

suferinta e sa stiu ca as putea ,dar ca niciodata nu voi fii.Pentru ce sa lupti? Cand totul e trecator....timpul se scurge..unele urme raman rosii ca niste zgarieturi adanci care nu trec niciodata .fizic si psihic.sunt prea multe lucruri adunate. Nu poate sa existe un buton reset pt viata?

    Doar o observatie despre viata, din partea mea.